Schimbam putin registrul!…

Stim ca v-am obisnuit mai mult cu noutati din lumea echitatiei profesioniste romanesti si internationale, dar acum vrem sa acordam importanta si celor mai mici (viitori, poate) calareti: copiii – copiii de diverse varste, care, odata cu venirea primaverii, isi doresc tot mai mult sa petreaca timp in aer liber, sa practice un sport (sau doar sa faca miscare) si sa se bucure de compania unor prieteni,  fiinte enigmatice (deocamdata) pentru ei, cuminti si rabdatoare – caii.

Unde se pot realiza toate aceste lucruri odata?

La un club de echitatie!

La ce club?

La noi, la Equestria!

De aceea, vrem sa anuntam oficial „deschiderea sezonului la copii” :), dar si sa impartasim altor copii care ne citesc sau ne privesc, din bucuria copiilor care deja ne-au vizitat in grup mare clubul si caii nostri. Din pacate, nu e spatiu sa va aratam toate pozele, dar o mica istorioara a unei astfel de zile de vizita la Equestria se poate urmari in continuare (povestita de un adult, dar vazuta prin ochii unui copil):

1. Sosirea cu autocarele. Stam linistiti, aliniati, asa cum ne-a invatat „doamna” si ascultam cu atentie primirea de „Bun venit!”, dar si primele instructiuni: reguli de comportament intr-un club de calarie, reguli ce trebuie respectate ca sa nu „suparam” caii, dar si ca sa nu ne ranim noi, micii vizitatori.

 

2. Plecam in coloana, doi cate doi, de mana cu colega preferata, spre grajduri si manej. Ne conduce Tudor (ssst! ne-a spus sa stam cuminti in rand!)

 

3. In manejul exterior facem prima data cunostiinta cu un calut – Waerle si ni se explica primele miscari pentru a urca in saua lui.

4. Unii dintre noi am ramas afara, sa incepem plimbarile calare si sa facem poze (trebuie sa ne laudam acasa si la scoala, nu?!). Ne ajuta Iulian, Costi, Ionut si Andrei.

 

5. O alta parte din colegi au mers in grajd, sa viziteze caii si boxele unde locuiesc ei; vedem unde si ce mananca, cum beau apa, cum scot capul pe fereastra si cum tanjesc dupa o bucata de zahar sau morcov!

 

6. Dupa ce invatam multe lucruri despre rasele de cai, culorile lor, ingrijirea lor, hranirea lor, domnul cu barba (sa-i spunem „Johnson”, de la Ion) ne invata si pe noi cum sa-i dam un morcov lui Oriver, sau lui Platon.

Dupa care ne pune si intrebari, sa vada daca am inteles lectia despre cai. Hmmm, hmmm…dar noi stim sa raspundem: ia uite cate maini ridicate sunt! 🙂

7. Pentru ca am fost aproape 100 de copii, nu am putut toti odata sa ne plimbam cu calutii, a trebuit sa asteptam un pic…

sau ne-am consolat la locul de joaca pentru copii, cu un balansoar format din doi caluti, sau la tobogan, la saltea, sau cu bicicleta, asteptand sa ne vina randul sa urcam calare. Dar nu ne-am plictisit nici aici! Ne-au tinut companie Luminita, Letizzia cea mare si Letizzia cea mica.

 

8. Dupa ce toti am simtit cum e sa fii „la inaltime”, in saua unui calut cuminte, am mers sa vedem si ponei – caluti foarte mici, pentru copii foarte mici (nu pentru noi, pentru ca noi suntem deja mari!), dar si alti prieteni: iepurasi, ieduti, pauni, caini si pisici.

9. Testul cel mai greu (dar nu mai greu decat cel pe care ni-l da Doamna la scoala), a fost sa desenam ce ne-a placut cel mai mult la ferma.

Si, stiti ceva? Toti am luat nota maxima si am castigat o insigna in piept cu un calut!

Adriana ne-a facut multe poze ( de aceea nu o vedeti, pentru ca era in spatele aparatului foto 🙂 ), pe care ni le-a incarcat pe un DVD, sa-l vedem acasa, la calculator (vai! uitasem cuvantul asta, cat am stat printre caluti! Pana la urma, tot mi-am amintit de el, nu se poate fara el…)

 Din pacate, timpul a trecut repede, a trebuit sa ne intoarcem la autocare, si sa o luam spre casa… insa nu inainte de a dansa un pic!

Dar ne vom intoarce, promitem!

close-link